„Fiecare om, chiar și cel mai umil, își are filosofia lui” spunea Mihai Ralea la care aș adăuga că filosofia alături de limbajul articulat și de dragoste sunt elementele esențiale care ne separă de regnul animal.
Filosofia este prietenul ideal, creat de propria noastră imaginație, prieten ce ne oferă cele mai bune sfaturi chiar dacă nu vrem să le auzim. Filosofăm din orice, mai ales când suntem singuri, dar filosofăm și din nimic deoarece nimicul, infinitul, nicăieri și pretutindeni sunt limite ale universului în care noi trăim.
Filosofia orientează omul dinspre relativ spre absolut dând un sens unic vieții. Ea se confundă cel mai adesea cu un simț care ne oferă informații despre starea noastră sufletească: cu cât ideile sunt mai rafinate și originale încrederea în forțele proprii crește, ce ne înconjoară capătă o altă valoare și ne dăm seama că de fapt nu suntem ceea ce am vrea să fim cu adevărat.
Filosofia se aseamănă cu universul pentru că este la fel de necunoscută ca și el, putem de asemenea spune că ea reprezintă orice deoarece fiecare lucru poate avea o definiție filosofică. Filosofia poate fi cel mai important centru nervos spre care converg celelalte centre nervoase, poate fi energia spirituală sau… nimic.
Dar indiferent ce ar fi filosofia rămâne ceea ce a fost dintotdeauna: iubirea înțelepciunii…